Pentru toti baietii care isi bat joc de noi:)

Ce urat...cam asta simte orice fata dupa ce,imbecilii de baieti(ma rog,unii,nu toti)dau sanse,fac impresii,spun ca le iubesc,profita,apoi le arunca si nici nu le mai pasa de ele...urasc genul asta de tipi X( ...Si asta am scris-o in cateva zile pentru genul ala de specimene...Inspiratia face multe:))(Va previn ca e foarte sadica:)) )



Singurul lucru pentru care deschizi ochiii din nou e sa strigi sperand sa te auda cineva.Te trezesti dimineata si totul e la fel.Nimic nu s-a schimbat si sti ca nu se va schimba niciodata.Un strigat,inca o durere in inima ta!Te pierzi usor in gandurile tale negre.Ochii tai sunt albi.Te-ai pierdut.Te-ai gandit mereu la momentul asta.La momentul cand va trebui sa inchizi ochii si sa te lasi batuta.Tot ce mai ai de facut e sa speri.Sa speri ca maine poate,ceva te va ajuta sa scapi.Ingerii te-au purtat pana acum.Un inger.Cu ochii negri si aripile intunecate. Atunci el avea o singura arma:te-a facut sa suferi.Ti-a taiat aripile spunandu-ti ca t-i le va da pe-ale lui.L-ai ascultat.Mereu l-ai ascultat,pentru ca-l iubeai.Dar nu stiai ce e el. Ingerul din Iad…In fiecare dimineata,te trezeai langa el.El dormea.Ii vedeai buzele negre cum mint in fiecare noapte…Iti spunea ca te va iubi mereu,dar nu te-a iubit niciodata…iti spunea minciuni pe care numai tu aveai puterea sa le respingi…Dar l-ai crezut.Iar acum esti aici.In intuneric.In mijlocul inimii tale pline de ura pentru ceea ce a fost o data el…Acum nu mai e…Razbunarea ta a ucis vorbele lui.Dar nici tu nici altcineva nu va putea lua ranile tale.Le-ai purtat singura.Ti-au tinut de cald cand nimeni nu te mai auzea.Cand fiecare picatura de apa ingheta pe buzele tale.El a plecat demult.De atunci esti aici.Nu sti de ce nu poti sa fugi dupa ajutor.Picioarele ti-au inghetat.Iar aripile t-i le-a luat el…Poate ca n-ar fi trebuit sa plangi dupa ochii lui.Poate ca n-ar fi trebuit sa-i asculti vocea.Te-a facut sa minti.Ai fi spus toate minciunile pentru el!Ai crezut ca el e totul si ca te poate purta pe aripile lui spre infinitate.Nu credeai ce gandesti tu.Credeai ce gandeste el si asta te-a facut sa-ti distrugi viata.Si acum nu mai poti sa zbori cum era inainte…Nu mai poti iubi…Esti pierduta in intunericul noptii si nu mai poti fugii…De ce?Asta zici mereu…De ce a trebuit sa-l vezi?Sa-l auzi?Sa-l asculti…Sa-l iubesti…Ti-ai dat fericirea pentru o secunda…Pentru o clipa cu cel pe care-l considerai un inger…Ar fi trebuit sa-ti dai seama.Acum platesti pentru greselile tale.Dar te doare prea rau…Ranile tale nu se vor mai vindeca…Niciodata…Vei suferi singura,in intuneric…Cum ai facut-o si pana acum…Incerci sa-l uiti…nu poti…Dragostea ta era prea puternica…Il urasti pentru ca-l iubesti...Nu poti sa scapi de amintiri…Toate pozele pe care le-ai ars in jurul tau…Ti-au ramas in cap…Nu le poti scoate…Nu vor sa iasa…Si nici el nu vrea sa iasa din inima ta…Chiar daca tu ai iesit demult din a lui…Sau poate ca n-ai fost niciodata acolo…Ti-ai dat seama de acest lucru prea tarziu…Cand el deja pleca cu visele tale…Cu inima ta…N-ai crezut niciodata ca va fi asa…N-ai crezut ca poti sa urasti cum il urasti pe el…Ai crezut ca el e singurul om pentru care traiesti…Dar el te-a distrus si-a plecat.Luandu-ti sufletul si amintirile cu el…Undeva unde tu nu-l poti gasi…A fugit si tu nu l-ai putut prinde…Ai ramas singura si neajutorata…Credeai ca va fi pentru totdeauna…Si-l iubeai prea mult ca sa-l vezi imperfect…Pentru tine,orice minciuna rostita de buzele lui reci era o dovada de iubire…Dar nu ti-ai dat seama ca in inima lui n-ai existat niciodata…Ai fost doar o umbra care a trecut prin fata ochilor lui…O umbra care a disparut repede…De care nu l-a interesat…Si nu-l intereseaza nici acum…El nu stie ce se intampla cu tine…Nu stie ca tot ce-ti doresti e sa mori…Din cauza lui…Si dacar sti…Nu i-ar pasa...Cum nu i-a pasat nici pana acum…Stai intinsa pe podeaua rece…De ce nu te ridici?Iti faci rau…Singura…Faci tot posibilul sa suferi…Crezi ca asta te va ajuta sa-l uiti?Nu vrei sa sti nimic din ceaa ce se intampla in lumea lui…Tu traiesti acolo…Intr-un univers paralel pe care nu-l cunoaste nimeni…Si nimeni nu simte durerea care pluteste-n aerul pe care il respir in fiecare zi intunecata din viata ta…In lumea ta…Totul e atat de neclar … Lumea ta e intunericul din lumina…Dar e ceea ce te face sa te simti acasa…pentru ca te-ai obisnuit cu durerea…Acea durere care iti inunda corpul…Acel sentiment rece din tine care nu te va lasa niciodata sa dormi…Sti asta…Si nu ti-o vei ierta niciodata…Nu-ti vei ierta niciodata aceasta greseala care te-a aruncat in intuneric…Acel intuneric pe care,inainte nu-l cunosteai…Nu stiai ca exista iar acum a devenit locul tau…locul in care te-ai ascuns de privirile celorlalti…Simteai ca nimeni nu te mai vrea…Stiai ca totul se va sfarsi intr-o zi…Ei nu intelegeau…N-au inteles niciodata si nici nu o sa inteleaga...Pentru ca ei n-au simtit niciodata ca lumea se invarte cu ei si ca se ineaca in lacrimi…Tu insa sti cum e…Pentru ca asta faci in fiecare zi…Suferi…Plangi…Ai vrea sa fie totul ca-ncainte…Inainte de al cunoaste pe EL…Nimeni nu te-aude…Nimeni nu te vede…Nimeni nu-ti simte durerea…Nimeni nu e langa tine cand plangi…Nimeni nu vrea sa stie de tine…Toti te-au izolat…Te-au dus undeva unde ei nu pot ajunge…Departe de privirile lor…Pentru ca nu vor sa te mai vada…Nu-ti mai vor chipul…Pentru ca ei sunt inca ingeri…Aripile lor nu s-au sfarmat…Ale tale insa au disparut demult…Te vor intelege doar cand isi vor pierde aripile si t-i se vor alatura in intuneric…Atunci vor sti ce simti…Ingerii isi pierd aripile greu...Tu de ce t-i le-ai pierdut?Asta e intrebarea pe care ti-o pui mereu…De ce tu?De ce tot raul si toata durerea se-nvarte in jurul tau?De ce tot ce e rau trece prin fata ochilor tai?Prin sufletul tau?...Prin inima ta…De ce nu uiti de tot,aripile iti vor creste la loc…dar nimic nu te va mai face sa te simti ca-nainte…Si totusi…Poate sentimentele de dragoste si afectiune pentru ingerul lui cazut…poate vor reveni…desi orice speranta moare cu fiecare dimineata care trece…Si simti ca n-o sa mai poti sta mult aici,singura si izolata….Simti nevoia de aer si de libertate…Acea libertate pe care-ai pierdut-o atunci…